Expoziţia "Şcheieni şi albumul lor de familie II"

schei_II_1

 

În cea de a doua expoziţie „Şcheienii şi albumul lor de familie" îi avem ca protagonişti pe domnul Dan Sorin Despan şi pe doamna Minerva Veturia Condrea împreună cu albumele lor de familie, ce ne oferă noi portretele semnificative ale Şcheiului.

 

Dan Sorin Despan s-a născut la 27 mai 1942. Dan Despan descinde pe linie maternă dintr-o veche familie de şcheieni, Zavici, de numele căreia se leagă troiţa cioplită în piatră de la 1792 aflată lângă vechea casă părintească, intrată în memoria colectivă drept „Crucea de la Zavici".
Tatăl său, Ioan Despan (1911–1986), originar dintr-o familie de mocani din Satulung, se căsătoreşte cu Paraschiva Zavici (1909-1997) din Şchei, cu care are doi băieţi: Ioan Teodor şi Dan Sorin.
Pe când Dan avea abia 8 ani, în 1950, tatăl său cade victima abuzurilor politice ale regimului comunist, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare pentru „înaltă trădare" şi eliberat în 1964. Lipsit de mijloace de întreţinere, Dan Despan întrerupe şcoala la 16 ani şi se angajează ca muncitor, terminând Liceul Şaguna la seral. După un curs de specialitate postliceal, se angajează la Întreprinderea Cinematografică Braşov, unde va lucra ca operator proiecţionist până la pensionare.
Îndrăgostit până la patimă de Şcheiul natal pe care nu l-ar părăsi pentru nici un alt loc de pe pământ, colecţionează fără odihnă tot ce găseşte semnificativ şi valoros referitor la istoria şi tradiţiile de viaţă ale şcheienilor.
Dragostea pentru Şchei l-a îndemnat să-şi manifeste talentele artistice în domeniul desenului şi picturii, zugrăvind în zeci şi zeci de tablouri (cu care s-ar putea mândri şi un artist cu studii de belle-arte) ulicioarele cu traseu întortocheat, vechile case din lemn şi peisaje din Şchei ori din cetatea Braşovului.
A scris sute de poezii, din care a publicat un mănunchi într-o cărticică sugestiv intitulată Şcheiul, casa sufletului meu, pregătind spre publicare manuscrisul Din bătrânul Şchei culese, pentru unii neînţelese.

Minerva Veturia Condrea s-a născut la 1 ianuarie 1929 Condrea Minerva Veturia descinde dintr-o veche familie de şcheieni.
Tată a şase copii, doi băieţi şi patru fete,bunicul a fost maistru-vopsitor meserie de bază în acea vreme. Percepând importanţa cunoaşterii unei meserii toţi cei şase copii au urmat cursuri de calificare. Dintre toţi s-au remarcat Furnică Maria, ucenică la renumitul maestru plăpumar Vasile Pitiş Jepu de Pe Tocile nr. 67, şi Dănilă Stela, croitoreasă, care a deprins tainele meseriei la atelierul lui Farsch din str. Mihai Viteazu.
Bunicii din partea tatălui, Giuvelcă Gheorghe şi Marina au locuit Pe Tocile nr. 124. Bunicul, tată a patru copii, două fete şi doi băieţi, era negustor de peşte, îndeletnicire din care venea singurul venit al familiei. Peştele adus de la Brăila cu căruţele era comercializat în Târgul Grâului actuala Piaţa Sfatului.
Tatăl Minervei, Giuvelcă Gheorghe (1898-1978), se căsătoreşte cu Bucă Elefteria (1907-1996) în 1928; timp de 20 de ani a fost funcţionar public la Judecătoria Braşov. Educat cu respect pentru cultură şi valori intelectuale insistă ca unica sa fiică, Minerva (căs. Condrea) să urmeze cursurile liceului de fete „Principesa Elena" actualul Colegiu Naţiona „Unirea". Situaţia financiare a familiei dar şi motivele obiective, o determină să întrerupă cursurile Academiei Comerciale din Braşov şi devine salariată la I.C.S. Restaurante (reţea de alimentaţie publică) unde îl cunoaşte pe viitorul soţ, Condrea Vasile, cu care se căsătoreşte în anul 1953.
Astăzi, în 2010 dna Condrea îşi aminteşte: „Rădăcinile mele tot aici în Schei au rămas, veneam foarte des la bunicii mei, eram nepoata favorită".

Vasile Pitiş Jepu - meşterul plăpumar din Schei (1883-1954)

Altădată o meserie la mare căutare, arta confecţionării de plăpumi a dispărut in timp. Plăpumile călduroase dar greu de realizat au ajuns o amintire din vremea bunicilor.
,,Vasile Pitiş Jepu, cum îl cunoştea toată lumea a fost singurul plăpumar din Schei, cu autorizaţie care avea drept de a lucra în toată ţara. Era maestru plăpumar"; locuia pe Tocile nr. 67" îşi aminteşte cu nostalgie fiica lui, Sfetea Maria, astăzi în vârstă de 84 de ani.
Ani de-a rândul a fost membru în Comitetul Camerei de Muncă participând la comisiile de examinare a viitorilor meşteri plăpumari.
Generaţii de ucenice şi calfe au învăţat arta confecţionării de plăpumi în atelierul sau de Pe Tocile: Furnică Maria, Colacea Elena, Paraschiva Irimie şi fiica sa, Maria Sfetea care, din pasiune pentru această meserie, a învăţat să facă plăpumi după terminarea liceului. După moartea tatălui în 1954 a dus mai departe atelierul încă doi ani după care viaţa de familie a avut întâietate.
„Pe vremuri materialele erau de calitate: damasc, satin, mătase naturală, DMC franţuzesc. Pe vremuri oamenii mai creşteau oi dar azi nu mai sunt nici oi nici lână", explică Maria Sfetea care deţine încă secretul acestui vechi meşteşug.
Fiind cunoscut pentru priceperea lui, magazine de lux din Braşov comercializau plăpumile fabricate în atelierul lui cum ar fi: Berr de pe str. Vămii (str. Mureşenilor), Vlad & Vlad de pe Târgul Grâului (Piaţa Sfatului). A lucrat plăpumi de dimensiuni diferite (1-2 persoane) pentru familii de domni cu stare ca arhiducesa Ileana (fiica cea mică a reginei Maria), miniştrii Constantinescu, fam. Nedelcovici Dragomir (propietarul celei mai mari librării din Braşov, „Cartea românească") dar şi pentru oameni simpli.
O urmă de regret se simte în vocea ei când spune că arta confecţionării unei plăpumi adevărate este doar o amintire, un vechi meşteşug lăsat în urmă.

Meserii de altădată

Înconjurată de oameni îndrăgostiţi de Şcheiul natal, Condrea Minerva Veturia locuieşte azi în casa de pe str. Coastei nr. 3B, ridicată de mătuşa Furnică Maria (n. Bucă) prin anii '50, din venitul câştigat din arta confecţionării de plăpumi: „Tot Scheiul o cunoştea, i s-a dus faima din vorbă-n-vorbă, a lu' Furnică care făcea plăpumi". Din pasiune pentru această meserie a învăţat să coasă plăpumi la atelierul renumitului maestru plăpumar Vasile Pitiş Jepu de Pe Tocile nr. 67: ,,Clientul venea cu tot materialul: faţă, dos, lână ţigaie, mătuşa cântărea lâna şi o dărăcea în faţa clientului, care alegea apoi modelul plăpumii. Erau cărţi cu modele, pe o parte erau materialele, pe cealaltă modelele".
Tot în aceeaşi casă plină de amintiri trăieşte şi sora Mariei, Steliana Dănilă, astăzi în vârstă de 86 de ani, care a învăţat croitoria la atelierul lui Farsch din str. Mihai Viteazu. „Am învăţat la atelierul lui Farsch de pe str. Mihai Viteazu, am fost ucenică 3 ani, apoi am scăpat calfă şi am primit ceva la mână. Lucram pentru dame, cu materialul clientei sau al patroanei. Am lucrat şi la atelierul unui evreu, Herzmann, avea magazin cu firmă la strada, „Originalul", vis-a-vis de Coroana. "

Program de vizitare

IARNA

- Marti - Duminica 9.00- 17.00
- Luni - INCHIS

VARA

- Marti - Duminica 10.00- 18.00
- Luni - INCHIS

Tarif de intrare

  • Adulti: 5 RON
  • Pensionari : 3 RON
  • Elevi/studenti : 2 RON