Universul textil cuprinde o mare diversitate de tehnici de prelucrare atât a fibrelor naturale (cânepă, in, bumbac, lână), cât şi a fibrelor realizate sintetic (melană, elastan, vâscoză etc.), odată cu dezvoltarea industriei chimice.
     Alături de tehnicile de ţesut, prezentate în prima sală a muzeului nostru, dedicată patrimoniului textil, expoziția de față surprinde alte îndeletniciri tehnice din domeniul textilelor, atestate arheologic ca fiind cele mai vechi cunoscute în istoria umanității. Este vorba despre tehnici de împletire a firelor de cânepă, in, lână, ulterior bumbac, care, deși folosesc un instrumentar primitiv minimal, ating performanțe tehnice notabile, fiind transmise din generație în generație. Această „tehnologie” preistorică care precede tehnica țesutului, este cunoscută sub numele de împletitul cu bâtele. Tot în acest context introducem și împletitul găitanelor cu troaca cu ciocănele, atestat ca fiind un meșteșug practicat de scheieni de sute de ani.
     
    
 Surprindem, în acest demers tematic şi tehnici învăţate de tinerele femei la cursuri de lucru manual sau chiar în şcoli de brodat înfiinţate la sfârşitul sec. XIX — început de sec. XX precum împletitul dantelei cu ciocănele, mai recenta tehnică a file-ului, răspândită în jurul anului 1900 la oraşe dar şi în mediul rural, sau împletitul cu noduri şi brodatul pe tul, suport textil împletit mecanic.  
  Dezvoltarea industriei textile braşovene, mai performantă şi mai rentabilă, datorită introducerii utilajelor perfecţionate, este ilustrată de prezenţa unui război mecanic de tricotat, folosit şi la împletit tul, aparţinând unui atelier braşovean de la începutul sec. XX.
    În Braşov şi-au desfăşurat activitatea un număr considerabil de ateliere şi fabrici, prima fiind Fabrica de ciorapi şi articole de îmbrăcăminte împletite deţinută de familia lui Johann Herter, cea a lui Schwabe Aug. & CO, fabrica de ciorapi a lui J. Teutsch cât şi fabrica de tricotaje a lui Georg Foith, cu o producţie diversificată şi modernă, care a dominat perioada interbelică.
   În aceeaşi perioadă a funcţionat şi atelierul „Tricoto" din Săcele aparţinând lui Anton Chicomban. Urmele lor apar în reclame şi fotografii, în ziarele epocă, ele dezvăluie lumea emancipată a Braşovului, ritmuri şi tendinţe în modul de viaţă al acestui oraş.