Datorită amplasării geografice, Brașovul a avut o poziție privilegiată între orașele transilvănene, aflându-se la confluența drumurilor comerciale importante, care legau Orientul de Occident. Comerțul brașovean a fost puternic influențat de evoluțiile politice din regiune. Astfel, în timpul dominației Imperiului Otoman (sec. XVI-XVII), Brașovul a devenit principalul centru de desfacere pentru mărfurile turcești și un important furnizor de „brașovenii” (mărfuri produse de breslele brașovene), pentru Țara Românească, Moldova și Imperiul Otoman.

     În această perioadă, se remarcă o scădere treptată a numărului de negustori sași și o creștere importantă a numărului de negustori ortodocși, cu precădere „greci”, supuși ai Imperiului Otoman, veniți din Peninsula Balcanică. Intrarea Transilvaniei în sfera de influență habsburgică (sf. sec. XVII) a impulsionat dezvoltarea acestei noi categorii de negustori, care s-a așezat în cartierul Șchei.

    În același cartier, s-au stabilit și boieri munteni și moldoveni, care s-au refugiat în diverse perioade la Brașov, unii rămânând definitiv aici. Și ei au construit case, influențând aspectul construcțiilor ridicate în cartierul românesc al Brașovului în sec. XVII-XVIII.

Negustorii români localnici s-au dezvoltat sub influența „grecilor”, devenind, în prima jumătate a sec. XIX, cea mai puternică grupare de negustori din Brașov.

    În anul Centenarului Marii Uniri, propunem o călătorie în cartierul românesc al Brașovului, pentru a redescoperi un patrimoniu arhitectonic valoros, clădit de toți acești negustori, care au contribuit semnificativ la consolidarea și afirmarea identității românești.